Secto Rally Finland ’23

Satul de a incerca Wizz si Ryan am zis sa duc adrenalina la urmatorul nivel si sa zbor cu Lufhansa, dar revin cu detalii la final.

Escala la Munchen si zbor inspre Helsinki in parametri fara un gram de intarziere, calitate germana, sau ma rog, ce a mai ramas din ea.

Inside news, pare-se ca Ogier va trece de sezonul viitor la Hyundai. Deja incurca itele la Toyota in ceea ce priveste titlul la piloti, Kale neputand sa se manifeste in voie cand optuplul isi face aparitia. Vestea buna e ca putem afla cu adevarat daca Hyundai este o masina pentru castigarea unui campionat, vestea rea e ca Nepotu’ Thierry Jean Neuville a kkt batu’.

Nelut ma astepta „in fata pe avari”, ajunsese de luni in capitala Finlandei dupa ce a venit direct de la Roma si dupa ce a stat acasa doar o zi dupa Estonia, imi si inchipui ca atunci cand a ajuns acasa nu l-au mai recunoscut perusii, au urlat cu totii, hotuuuuu, puneti aripa pe el, dati la ficat.

Doua ore si putin pana la primele probe, ca asa fac oamenii gospodari, merg pe probe si se cazeaza cand da Domnu’. La radio urla rap pe toate posturile, sunt fierti pe Snoop si Eminen, ii dau cam de cate ori dau la noi pe posturi obsesiile Motanilor.

Bine ca n-am mai facut concurs cu sapca, va dadea cu virgula rau, draku se astepta sa abandoneze cu totii, Tanak, Rovanpera, Lappi, Loubet, Trisnevschi. Anyway Evans a facut in asa fel incat sa-si apere victoria de anul trecut aici in Regatul Vitezei, unde preturile de la Lidl sunt similare celor din orice aeroport care se respecta.

A fost prima oara cand am vazut animale in Finlanda, desi noh, nu ne-am dat interesul, puteam vedea mai multe la Zoo care era la 10 minute de cazarea noastra. In fine, o vevera nebuna a trecut strada in alergare, ptiu drake… asta ca la nici doua ore sa vad o cireada de surori pe o pajiste. Ati innebunit in creierii mintilor capului?! Aveau vacutele un soi de ham care le sustinea ugerele. Las-o drakului, nici tzatzele nu mai sunt ce-au fost. Kinky cow’s cum ar zice cineva 😛

Mda, sa continuam cu Finlanda. „Finlandejii” stau cam prost la capitotul biserici, poate de aia-s asa fericiti cum zic statisticile, desi daca ma intrebati pe mine, sa fii fericit atunci cand stai singur cuc intr-o pardure pare semn de altele, nu de fericire, dar noh… Un localnic mi-a zis ca ia doze boost de Vitamina D si ca de atunci depresia e departe de el.

A plouat ca in zilele de primavara sau toamna tarzie, clabuci de aia mari. Ne-a fortat un marshal setpugenar sa parcam pe un camp si aici intra Nelut in actiune. S-a oprit in mijlocul noroiului ca sa dea cu spatele. Exact, noroc cu cei trei finlandezi in cizme care au impins masina si am reusit sa nu ramanem impotmoliti colosha.

Organizarea a facut sa nu prea poti vedea mai mult de doua probe pe zi si intre probe am meers la cazare. Am parcat, am aruncat cornul in perna si ma trezesc in urlete. Girtofan abandon!!! Girtofan abandon!!! Oare chiar nu putea astepta breaking news-ul asta pana ma trezeam?! Probabil va imaginati cum a fost la gura mea…

Nelut, poate faci si tu cinste cu o bere… eu am luat patru si tu doua.

El: pai cate ai baut

Eu: 3

El: pai suntem kit, si eu tot trei am baut.

Eu: avantajoasa matematica :))))))

La un moment dat erau 5 doze de Cola in masina, astia din Grup ar tb sa ii ridice bust la cat investeste in compania lor.

El: bai, am spart 20 de euro la magazinul nostru…

Eu: pe ce naibii???

El: 4 cocute si doua de lichid de parbriz (Gatorade)

Dupa prima proba, desi nu pierd lucruri nu mi-am mai gasit ecusonul, il suspectez tot pe el ca l-a pus bine :)))). M-am trezit in drumul spre proba ca trebuie sa platesc 35 de euro ca sa pot intra. ATENTIE!!! de la declararea pierderii pana am ridicat ecusonul nou, permanent, a durat sub 3 ore!!! Ma intreb cat ar fi durat la noi. Bine, am si dat din gene cum trebuie 🙂

Restul povestii il stiti de pe WRC, Ewrc sau Gazeta Sporturilor…

Kalle iese campion, Evans vice si Jean va completa podiumul, nu stiu cat il mai suporta astia de la Hyundai. O chestie inedita a fost ca a venit Toyoda San la raliu, a venit sa-l vada pe JML, de fapt zvonindu-se ca datorita lui Jari-Matti a ramas la echipa nipona.

Am lasat masina la aeroport, evident murdara ca un porc dupa experienta camp si am pornit inspre casa. Ne-am suparat ca la Kaufland ne-au pus sa scanam produsele… aici toata lumea isi scana boarding pass-ul ca sa isi imprime eticheta de pe bagajul de cala.

Am intrebat la ghiseu daca 45 de minute escala la Frankfurt imi sunt de ajuns ca s aprind legatura si gospodina cu ecuson mi-a raspuns zambind, altii au 20 si il prind.

35 de minute intarziere la decolare, si gandurile erau la noaptea pe care o petrec la Frankrfurt. Ne-au anuntat inainte de aterizare unde e poarta inspre Otopeni si soc, aveam de facut deplasarea de la A11 la Z25 o deplasare in 30 de minute pana la momentul decolarii urmatorului avion.

Am aterizat cu bine si cu bagaj cu tot, in 30 de minute au avut timp sa-l si transfere, si m-am bucurat de intoarcerea la vitezele normale de pe drumurile noastre, aia au 40 – 50 – 60 – 80 si 120…